Un ancora este un obiect mare și greu care ajută la menținerea în siguranță a unei nave, fixând-o într-un anumit loc. Ancrele se înfig în suprafața de sub apă pentru a împiedica nava să deriveze. Acestea sunt unelte vechi, utilizate de mult timp și care s-au modificat semnificativ de-a lungul anilor. Există diverse tipuri de ancre folosite în bărci, iar fiecare ancoră are un design și o funcție unică. Ancrele au fost și simboluri ale diverselor culturi și religii, reprezentând forța, siguranța și speranța.
O ancoră este un cârlig metalic masiv care ține o navă într-un loc fix. Nava utilizează o ancoră ca un cârlig care se agață de fundul mării, împiedicând nava să plutească și să se îndepărteze. Acest lucru este esențial, deoarece navele trebuie să se oprească într-un loc atunci când nu sunt în larg, în special în timpul furtunilor sau al mării agitate. Fără ancoră, o navă s-ar putea deplasa într-o zonă periculoasă și s-ar putea ciocni cu alte nave sau cu țărmul. Ancrele sunt, de fapt, ceea ce menține nava în siguranță și stabilă atunci când nu este în mișcare.
Ancorele sunt realizate pentru a pătrunde în fundul mării. Greutatea ancorei o ajută să se scufunde până la fund, iar capetele ascuțite se înfig în nisip sau noroi pentru a o menține în poziție. Acest lucru creează frecare, împiedicând ancora să alunece și reținând nava în apele cu fund din mâl. Chiar și atunci când vântul și valurile încearcă să deplaseze nava, ancora rămâne fermă și o ține pe loc. Sunt acestea care, fără de care, nava s-ar deplasa la deriva.
Ancorele au existat de-a lungul unui foarte lung interval de timp, mii de ani. Iar acestea au evoluat de la pietre simple legate de frânghii, la forme metalice moderne cu designuri speciale. Ancorele timpurii erau fabricate din lemn, piatră sau metal și erau destul de nesigure. Oamenii au învățat treptat că materialele mai bune și formele noi ar putea face ancora mai rezistentă și — ceea ce e mai important — mai eficientă, iar de-a lungul secolelor au apărut noi designuri. Astăzi, ancorele sunt construite din oțel solid și conțin piese complexe care le permit să mențină în poziție cele mai mari nave din lume.
Există atât de multe varietăți de ancore folosite în bărci câte tipuri de lucrări speciale există. Stilul cel mai popular este ancora cu „aripi” sau cu „plug”, care are aripi ascuțite și curbe care pătrund în patul mării. Un alt tip este ancora „grapnel”, care are mai multe cârlige pentru a se agăța de bolovani sau alte obstacole. Exista și ancore de tip „ciupercă”, care au o parte inferioară mare și plată ce creează o ventuză pentru a menține nava pe loc. Fiecare dintre aceste ancore este utilizată în funcție de dimensiunea vasului, adâncimea apei, precum și de condițiile meteo.
Ancora are o semnificație religioasă și culturală profundă în multe culturi și religii. Ancora este un simbol al speranței creștine și își are rădăcinile chiar în versetul biblic „Avem această speranță ca o ancoră pentru suflet, sigură și fermă.” Într-o vreme, în Grecia antică, ancora era simbolul zeului mării, Poseidon, devenind ulterior simbolul puterii și stabilității. Pentru celti, ancora reprezintă un simbol de protecție și îndrumare. Astăzi, ancorele apar frecvent în tatuaje sau pe bijuterii, simbolizând puterea, reziliența și legătura cu mare.